- Dacã ai timp… i-am rãspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebãri ai vrea sã-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a rãspuns:
- Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã…, iar apoi tânjesc sã fie copii;
cã îsi pierd sãnãtatea pentru a face bani…, iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recãpãta sãnãtatea.
- Faptul cã se gândesc cu teamã la viitor si uitã prezentul iar astfel nu trãiesc nici prezentul nici viitorul;
cã trãiesc ca si cum nu ar muri niciodatã si mor ca si cum nu ar fi trãit.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tãcuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca pãrinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viatã pe care ai dori sã le învete copiii tãi ?
- Sã învete cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc…,
si cã dureazã mai multi ani pentru ca acestea sã se vindece ;
- Sã învete cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ;
- Sã învete cã existã oameni care îi iubesc dar, pur si simplu încã nu stiu sã-si exprime sentimentele ;
- Sã învete cã doi oameni se pot uita la acelasi lucru si cã pot sã-l vadã în mod diferit ;
- Sã învete cã nu este suficient sã-i ierte pe ceilalti si cã, de asemenea, trebuie sã se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul cã sunt aici, întotdeauna.
De Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu